sa privesti…

,,dragostea din ochii unei femei prin mainile unui barbat..sa le vezi cum se framanta a nerabdare..a dorinta.. apoi se intind trosnind usor degetele..cum apuca tacticos furculita si cutitul..cum gestul servetelului dus la gura se estompeaza intr-un zambet numai de ele stiut….apoi , mainile, cuminti..se aseaza tacute pe masa,gandind la umerii pe care ar vrea , de fapt, sa poposeasca..

Miinile unui barbat pot spune multe despre o femeie..daca sti sa le privesti si sa le asculti..

Lasă un comentariu

el.. si noi

batranaul care traieste in gara nu cerseste..nu sti ce e in sufletul lui, nu-l intraba nimeni nimic..il vad uneori plambandu-se pe strada cu o plasa in mana..atat..merge incet..unde s-ar grabi.. si.. de ce? nu il asteapta nimeni..se are doar pe el..atat

Batranul care traieste in gara are mereu ce manca si haine sa se imbrace..si nu le cere.. ele vin cumva la el, prin oameni..are si ce fuma..uneori bea si o bere..si.. ma gandersc ca, poate, ar da toate astea pentru un pic de dragoste..dar cine il intreaba ce isi doreste? cine stie ce e in sufletul lui?

toti alergam dupa ceva.. el nu ….toti ne facem case.. si masini.. si..concedii in Hawaii.. el nu. Toti suntem cu familii..si prieteni..el nu.. Si..totusi.. suntem la fel de singuri  ca si el.Daca privim inlauntrul nostru..vedem ceea ce vede si el: un om nefericit si singur

Si atunci.. la ce bun toata cautarea asta? spre ce alergam? unde vrem sa ajungem?

Lasă un comentariu

cand va fi maine..

imi  plec ochii incet.. ca intr-un vis, ingreunati de soare..mai devreme ma uitam la cer, la pasari..la zarzar..uneori..tot mai des, de fapt..stau sub zarzar dimineata si ascult..in fiecare zi ascult altceva..mi s-a slefuit auzul de atata ascultare..stiu ca va veni ceea ce doresc sa aud..asa cum a venit ceea ce am dorit sa vad..e un sunet..sau o voce.. stau si tot ascult..si tacerile din mine prind glas.. daca vor acoperi cu strigatele lor SUNETUL?

Lasă un comentariu

Aminteste-mi ca sunt prosta in fiecare zi…

‘Aminteste-mi ca sunt proasta in fiecare zi!’- mi-am spus, cu un zambet obosit.. Obosit de asteptare.. si de zidul de care ma lovesc de o vreme..cu cat dai mai tare cu capul..cu atat mai clare ti se par toate..desi e un nonsens..Am mai scris ceva..ceva care s-a urcat din mine :in dragoste sa sti sa spui „la revedere”  atunci cand a venit momentul.. Acum vad limpede..nu mai este nici un zid.. doar eu si un drum in fata.. unde duce? ce conteaza?…eu merg pe el..si  zambesc..

Lasă un comentariu

intre..

intre mine si tine  e mult spatiu..si timp..pe care nu stiu cum sa il acopar..ca poate daca il acopar..nu il mai vad, asa de mult..ce mare pacaleala..mai deunazi ma inpiedicam de gandurile si privirile tale la fiecare pas.. pluteam printre sarutari si strangeri in brate.. ce ciudat.. acum spatiu s-a eliberat brusc  EJECT..si tot ce era s-a.. curatat..nu mai e decat tacere intre si prin mine..si nu stiu ce sa fac cu ea..as da-o primului trecator, sa fie totul clar in jurul meu..dar nu pot..ca e lipicioasa ca ceata de toamna pe frunzele moi si vestede…

oare asta e iarna iubirii mele?….

Lasă un comentariu

sertarul cu vrabii

am un sertar cu vrabii..e prins de o creanga uscata de mar.Si e plin cu boabe de grau.Dimineata asta era plin..un sertar viu si ciripitor..L-am privit un timp, apoi m-am intrebat cum  e sa fi sertar.. sau vrabie..sau creanga uscata de mar..si nu am stiut sa-mi raspund. Eu stiu doar cum e sa fi om..si sa privesti sertarul, si vrabia.. si marul..dar exista ceva in sufletul mau care miroase a mar, si canta ca o vrabie,,si sta cuminte precum un sertar.. asteptand stoluri de pasari…

Lasă un comentariu

drumul…

…”te las in drum si am sa vin sa te iau cand termin”-mi-a spus.M-a sarutat si a plecat. DRUMUL.. e in fata mea..plin de soare de toama cu nuci verzi la urechi..

si am pornit..ca in poveste …Am facut o plecaciune in fata toameni si am rugat-o frumos sa-mi dea ceva din darurile drumului..am mainile pline de nuci, in buzunar am 2  mere..umblu cu ochii dupa prune, corcoduse si struguri..asta e drumul meu.. plin cu de toate..in lumina aurita din dimineta asta mi-e sufletul ofranda adusa roadelor de pe marginea drumului..

Unde ma duc? Mai e mult? unde am ajuns/.. Cui ii pasa?????????.. stiu doar ca merg..sunt una cu drumul.. sunt DRUM de toamna cu miros de prune coapte..Capatul?ce conteaza unde trebuie sa ajungi?..daca sti sa te bucuri de drum..el te rasplateste cu fericirea din suflet…

Lasă un comentariu

Older Posts »